Toxicoze în Medicina Veterinara

Intoxicaţia cu Ionofori

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Canide, Ecvine

PROGNOSTIC Rezervat

ETIOLOGIE Ionoforii sunt compuşi biologic activi, polieterici, produsi de fungi saprofitici (mai ales de Streptomyces cinnamonensis), şi sunt folosiţi ca anticoccidiene şi aditivi alimentari pentru stimularea creşterii.
Alte utilizări ale ionoforilor includ reducerea balonării, acidozei, prevenirea emfizemului pulmonar la bovine etc.
La rumegatoare, ionoforii cresc producţia de acid propionic de la nivel rumenal şi sunt folositi în hrană, în concentraţii de 5-30 ppm, pentru a creşte eficienţa furajelor cu 10-20%.

Reprezentanţi: Monensin, Lasalocid, Salinomicină, Narasin, Valinomicină, Nystatin.

Riscul de intoxicaţie cu ionofori creşte în următoarele situaţii:

supradozare
omogenizare imperfectă
administrare greşită la speciile la care ionoforii sunt contraindicaţi (cai, curci, câini)
potenţarea acţiunii toxice în urma administrării concomitente cu unele medicamente precum eritromicină, tiamulin, sulfonamide

PATOGENEZA Ionoforii sunt substanţe antibiotice, având de asemenea capacitatea de a transporta ionii metalelor alcaline prin membranele celulare (transportă selectiv ionii de sodiu si de potasiu, de la nivel celular în spaţiul intercelular şi invers).
Absorbţia este redusă la concentraţii terapeutice iare eliminarea se face în principal prin fecale.
Ionoforii perturbă mecanismul care reglează transportul potasiului la nivelul membranei mitocondriale, inhibă hidroliza ATP, reduc producţia energetică celulară şi determină leziuni mitocondriale.

De asemenea, ionoforii perturbă transportul calciului prin modificarea cantităţii de sodiu de la nivelul transportorilor din membranele celulare, ducând la acumularea calciului în celule şi mitocondrii şi la moarte celulară.

Cele mai frecvente forme de intoxicaţie sunt acută şi subacută. Caii se pot intoxica cosumând furaje cu 100 ppm Monensin (nivelul folosit în furajele pentru găini) şi pot muri la concentraţii de 300 ppm (nivelul întâlnit în premixuri). La bovine, intoxicaţii au aparut când s-a cosumat o cantitate de furaj reprezentand 1,6% din greutatea animalului, cu o concentratie de Monensin de 50-160 ppm.

MANIFESTĂRI CLINICE

La ecvine

reducerea apetitului până la anorexie, nelinişte şi transpiraţii profuze, intermitente
poliurie urmată de oligurie.
ataxie progresivă (la 12-36 ore de la expunere), se instalează pareza trenului posterior şi alternări între decubit şi încercări de staţiune patrupodală
tahicardie, hipotensiune, hiperventilaţie, dispnee (semne terminale în evoluţia clinică, indicând un prognostic grav)

La bovine

anorexie (la 24-36 ore postingestie), depresie, slăbiciune, ataxie, dispnee şi diaree (la 36-48 ore
bovinele care se remit pot muri în perioade de efort sau când sunt expuse la temperaturi foarte mari
intoxicaţia subacută evoluează cu reducerea funcţiei cardiace

La canide

ataxie, slăbiciune musculară a trenului posterior, cvadriplegie şi paralizia muşchilor respiratori.

TABLOUL LEZIONAL Muşchii cardiaci şi scheletici sunt palizi, ventriculii dilataţi cu peteşii şi echimoze sau chiar zone necrotice alb-gălbui în miocard, iar histologic se constată degenerare focală a miocitelor şi modificarea arhitecturii miofibrilare. La bovine se mai pot întâlni şi hidrotorax, ascită şi edem pulmonar.

TRATAMENT

Măsuri generale de decontaminare

reducerea absorbţiei prin administrarea de purgative saline, uleiuri minerale (la cal) şi cărbune activat

Tratament simptomatic (nu există antidot specific)

se administrează fluide şi electroliţi pentru corectarea hematocritului, a potasiemiei si a calciemiei
tratament precoce cu vitamină E, seleniu şi potasiu

OBSERVAŢII