BluePink BluePink
XHost
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Intoxicaţia cu Uree

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari
PROGNOSTIC Grav
ETIOLOGIE Ureea şi derivaţii acesteia sunt substanţe chimice pe bază de azot, folosite în multiple domenii de activitate precum: agricultură ca îngrăşământ, industria automobilelor ca aditiv în combustibili, industria maselor plastice, a aditivilor şi explosivilor. De asemenea, este folosit în industria cosmetică (pentru rehidratarea pielii) sau cea a tutunului (ca potenţator de aromă).

Ureea furajeră s-a introdus în hrana animalelor ca sursă de azot neproteic, prin care se poate substitui circa 50% din proteina necesară rumegătoarelor. Ureea furajeră este substanţa azotată neproteică cu cel mai ridicat conţinut de azot (44% - 47%), rezultând astfel şi cel mai mic cost de producţie şi transport per unitate de azot.
În limitele de toleranţă, azotul amoniacal nu produce tulburări ale mecanismelor fiziologice esenţiale.

Daca nu se administrează raţii bogate în energie, utilizarea amoniacului este lipsita de eficienţă. De asemenea, animalele tinere (care cântăresc mai puţin de 250 kg) nu pot utiliza eficient ureea din cauza funcţionarii imature a rumenului.

Factori predispozanţi ai intoxicaţiei cu uree:
  1. Lipsa hranei, ceea conduce la pierdere de energie necesară infuzorilor pentru metabolismul ureei.
  2. Diete bogate în fibroase, sărace în concentrate.
  3. Deshidratarea animalelor sau reducerea aportului de lichide.
  4. Insuficienţa hepatică care duce la incapacitatea metabolizarii ureei.
  5. Lipsa proteinelor naturale din alimentaţie, necesare în cantităţi mici infuzorilor pentru a metaboliza amoniacul.
  6. Ignorarea introducerii progresive a ureei în raţie (interval de acomodare de aproximativ 14 zile)

PATOGENEZA Ajunsă în prestomace, ureea este dezaminată de către flora microbiană şi în prezenţa ureazei, rezultând acid carbamic, amoniac şi bioxid de carbon. Bacteriile respective sunt apoi consumate de către protozoarele din prestomace, realizându-se astfel trecerea azotului amoniacal către proteină animală. Amoniacul are viaţă scurtă în sange, fiind rapid transformat în cadrul ciclului ureei şi eliminat în cazul în care concentraţia sanguină nu este excesivă.

Cele mai grave manifestări ale  intoxicaţiei cu uree sunt reprezentate hiperamonemia şi alcaloza severă. Amoniacul eliberat rapid sub acţiunea ureazei, nu poate fi utilizat în totalitate de către populaţia infuzorilor, fiind absorbit în sânge prin peretele rumenoreticular, în cantitate mare, şi apoi prin vena portă, spre ficat. Amoniacul în exces este toxic pentru enzimele ciclului acizilor tricarboxilici, instalându-se acidoza metabolică. Moartea este rezultatul acidemiei lactice şi a insuficienţei cardiace hiperpotasiemice.

Pentru bovine, dozele letale sunt de 1-1,5 g/kg, iar cele toxice sunt de 0,3-0,5 g/kg. La ovine, dozele toxice prezintă o mare variabilitate în funcţie de individ. În general, pentru prevenirea intoxicaţiei cu uree, nu este admis ca aceasta să depăşească 1% raportat la substanţa uscată a raţiei.

Pe lângă veriabilitatea în funcţie de specie, individ şi vârstă, există şi alţi factori care pot modifica toxicitatea ureei:
  1. Ureazele din unele plante (din soia) pot creşte hidroliza ureei.
  2. Un mediu alcalin în rumen creşte toxicitatea ureei.
Laptele provenit de la animale intoxicate cu uree furajeră, poate fi consumat atunci când corespunde organoleptic. Normal, conţinutul de amoniac în lapte este de 0,3-0,7 mg/l, iar acesta dispare prin prelucrarea la cald a laptelui.
MANIFESTĂRI CLINICE

Intoxicaţia poate îmbrăca forme supraacute, cu evoluţie rapidă (sub o oră) şi moarte fără semne clinice evidente.
În intoxicaţia acută semnele apar după aproximativ o oră, când nivelul de amoniac rumenal depăşeste 80 mg/dl şi cel sanguin trece de 1mg/dl. Simptomele sunt de natură nervoasă şi respiratorie.

  1. Hiperexcitabilitate, tremurături musculare, scrâşniri ale dinţilor, opistotonus, convulsii, blefarospasm
  2. Salivaţie spumoasă, redusă cantitativ, alb-verzui, colici
  3. Animalele se trag înapoi, în lanţ (în stabulaţie), mers ca pe ace, în pensă (animalele libere)
  4. Dispnee severă cu timpanism (datorită lipsei totale a peristaltismului rumenal)
  5. Regurgitarea conţinutului rumenal este semn al intoxicatiei avansate
  6. Deteriorarea progresivă a semnelor vitale, hipertermie, anurie şi cianoză
  7. Comă şi exitus datorat paraliziei centrului nervos respirator


TABLOUL LEZIONAL Leziuni nespecifice: edem pulmonar, emfizem vicariant, hemoragii endocardice şi epicardice, congestia pereţilor rumenului, timpanism ante- şi post-mortem. Conţinutul rumenal recoltat proaspat are miros amoniacal.

TRATAMENT

Măsuri generale de decontaminare

  1. Se administrează purgative uleioase – ulei mineral sau ulei de ricin
  2. Purgativele saline sunt contraindicate

Tratament antidotic specific

  1. Ca antidot, pentru combaterea alcalozei se foloseşte acidul acetic (oţet, 9 grade) soluţie în apă rece (raport chiar şi 1/1), administrat per os, 2-3 litri la taurinele adulte.
  2. În lipsa acidului acetic, acesta poate fi înlocuit de acidul lactic din lapte (zer), combinat cu administrarea de melasă diluată în apă. Tratamentul se repetă, deoarece alcalinizarea conţinutului prestomacelor revine.

Tratament simptomatic

  1. Izolarea animalelor afectate.
  2. Se administrează intrarumenal apă rece (3-10 galoane / bovină), care diluează ureea şi reduce temperatura rumenului.
  3. Sondajul rumenal reduce timpanismul, uneori fiind recomandată şi rumenotomia pentru îndepărtarea excesului de hrană din rumen.
  4. La 1-2 ore după remiterea formei acute, se administrează 1-2 litri de ulei vegetal sau mineral, pentru activarea peristaltismului digestiv.
  5. Pentru îmbunătăţirea activităţii cardiace, se va injecta intravenos (vena jugulară), glucoză şi cardiotonice (Pentetrazol 10%, sc, 10-20 ml la rumegătoarele mari).


OBSERVAŢII