bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Intoxicaţia cu Clorură de sodiu (sare)

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Pasari de ferma, Suine, Ecvine
PROGNOSTIC Prognosticul este grav, cascada semnelor clinice desfăşurându-se rapid şi moartea survenind frecvent în cazul intoxicaţiilor acute şi supra-acute.
ETIOLOGIE Clorura de sodiu se prezintă sub formă de cristale incolore, cubice, care formează o reţea ionică.
Majoritatea nutreţurilor sunt sărace în sodiu şi clor, de aceea animalele trebuie să primească zilnic un supliment de sare.
Astfel, sarea de bucătărie se poate administra sub formă de bulgări (la discreţie), la bovine, ovine şi cabaline, sub formă măcinată la toate animalele, amestecată în hrană, sau sub formă de brichete. Sub formă de saramură, în concentraţie de 1,5% se poate împrăştia pe păşune, pentru ovine şi bovine. Lipsa clorurii de sodiu din hrană produce tulburări cronice digestive, manifestate prin sindromul de pică, care atrage după sine slăbirea progresivă a animalelor în cauză.

În terapeutică, clorura de sodiu se întrebuinţează ca antidot în unele intoxicaţii, în colici la cal, în atonia rumenului, metrite, vaginite, ca diuretic, anticoagulant, vomitiv (la carnasiere şi suine).

Intoxicaţia cu clorură de sodiu se poate produce astfel:
•  Ingestie accidentală de sare folosită pentru dezgheţarea drumurilor, depozitată incorect.
•  Regim alimentar prea bogat în clorură de sodiu, coroborat cu lipsa sau insuficienta disponi-bilitate a apei potabile.
•  Ingestie de sare peste limitele toxice în cazul venirii în contact a animalelor cu sare la discreţie, dupa o lungă perioadă de lipsă a acesteia din raţie.
•  Administrarea în raţie a apei rezultate din spălarea diferitelor alimente sărate (brânză, peşte, murături).
PATOGENEZA Toxicitatea clorurii de sodiu se datorează în principal ionului de sodiu. Excesul acestuia determină modificări fizico-chimice şi în special perturbări ale presiunii osmotice şi a schimbului de ioni. Ca urmare se vor produce tulburări ale echilibrului apei între cele două compartimente - intra şi extracelular. Sodiul cauzează hiperosmolaritate extra-celulară, iar restabilirea stării osmotice normale se face prin difuzarea apei din celule în spaţiul extracelular.
Astfel, clorura de sodiu administrată în cantităţi mai mari decât necesarul organismului, şi mai ales în lipsa apei, are local o acţiune iritativă datorită deshidratării ţesuturilor (“purgativ al ţesuturilor“) determinând leziuni inflamatorii şi necrozante. Efectul general este producerea unei puternice senzaţii de sete, mărirea peristaltismului intestinal, poliurie, vomismente în urma iritării centrului reflexogen al mucoasei gastrice şi importante semne meningo-encefalice.

Toxicitatea clorurii de sodiu este dependentă de aportul de apă. În cazul unui aport crescut de sare, dar în condiţiile unui aport corespunzător de apă şi a stării de funcţionare normală a sistemelor depurative, excesul de sare este eliminat pe cale renală şi digestivă.
Există însă şi situaţia inversă – un consum de sare în limite normale dar absenţa totală sau prezenţa insuficientă a apei potabile în dietă. În acest caz se poate vorbi despre o intoxicaţie relativă, cu aceeaşi simptomatologie.
Exitusul apare ca urmare a deshidratării ţesuturilor şi acumulării în encefal a unei mari cantităţi de Sodiu. Dacă în urma unei intoxicaţii severe cu sare se revine prea rapid la aportul normal de apă, în cazul rumegătoarelor poate apărea polioencefalomalacia.

Dozele toxice pentru administarea orală sunt: ovine 6 g/kg, canide 4 g/kg, bovine, ecvine, suine 2 g/kg. Procentual, din totalul dietei, sarea nu trebuie să depăşească 1,5-2% la rumegătoare şi 0,25% la carnasiere, suine şi păsări.     
MANIFESTĂRI CLINICE

În general, intoxicaţia cu sare se traduce prin manifestări nervoase, digestive, cardiace şi renale, cu evoluţie acută. Primele semne pot apare într-un interval de la 2-3 ore la 10 ore, în funcţie de cantitatea ingerată. Rezistenţa la intoxicaţia cu sare este diferită în funcţie de specie, dar la toate speciile semnele sunt relativ asemănătoare, tineretul fiind cel mai grav afectat.

Suine (forma acută)

  1. Semne digestive la început, vomă, sete vie, uneori diaree.
  2. Semne nervoase în accese care alternează cu perioade de repaos: dromomanie, mers cu capul ridicat (poziţie de câine care latră), midriază exagerată şi cecitate, instabilitatea trenului posterior (unele animale iau poziţia câinelui şezând).
  3. Pe perioada semnelor nervoase animalul merge numai înainte, iar atingerea de obiecte determină instantaneu convulsii
  4. Tulburări renale cu poliurie şi tulburări cardiace manifestate prin tahicardie.
  5. Poate apare sughiţul (mioclonia frenică), în cazurile grave împiedicând respiraţia normală şi determinând cianoză
  6. Tulburările digestive târzii includ hipersalivaţie cu salivă groasă, absenţa deglutiţiei (datorate paraliziei farinxului şi larinxului), diaree intensă
  7. Toate mucoasele sunt congestionate, dar temperatura nu suferă modificări
  8. Moartea survine prin asfixie

Suine (forma cronică)

  1. Consumul cronic determină tulburări de creştere, hipoplazia aparatului genital, animalele devin somnolente, uneori prezintă mişcari necoordonate, acuitate vizuală scade până la cecitate, devin anemice şi cahectice.
  2. Moartea se produce printr-un episod acut.

Păsări

  1. Sete intensă, semne digestive cu scurgeri apoase din cioc (cu resturi alimentare) şi diaree
  2. Dificultăţi respiratorii severe, cianoza bărbiţelor, crestelor şi a pielii
  3. Semnele nervoase si locomotorii includ ataxie, retropulsie, torticolis, staţionare pe jarete, convulsii
  4. Slăbiciune generală şi paralizie

Rumegătoare

  1. Anorexie, anemie, apatie, polidipsie
  2. Congestia mucoasei bucale cu hipersalivaţie, descărcări nazale
  3. Colică şi gastroenterită, diaree cu false membrane şi prolaps rectal
  4. Hipotermie, hipotensiune arterială, tahicardie, dispnee, tulburări de vedere
  5. Semnele nervoase includ hiperexcitabilitate motorie permanentă (asemănătoare turbării), hiperestezie cutanată, scrâşniri din dinţi, pareză progresivă a membrelor, paralizie şi comă

La carnasiere şi ecvine simptomele generale sunt asemănătoare celor înregistrate în cazul celorlalte specii.



TABLOUL LEZIONAL Inflamaţii şi congestii pe tot parcursul tractusului intestinal. Congestie renală. Edemul scoarţei cerebrale – polioencefalomalacie la rumegătoare, meningoencefalită eozinofilică la suine şi inflitraţii eozinofilice în peretele intestinal la păsări.
TRATAMENT

Tratament antidotic

  1. Antidotul poate fi considerat accesul pacientului la apă potabilă, administrată în cantiăţi mici şi repetat. În cazul disfagiilor, apa se poate administra pe sondă.

Tratament simptomatic

În toate cazurile şi pentru toate speciile afectate de intoxicaţia cu sare se recurge la un tratament simptomatic şi eliminator prin stimulente cardiace şi diuretice.

  1. La suine – magnezie calcinată 2-5g de două ori pe zi şi sulf purificat 2-5g pe zi (pentru reducerea cantităţii de clorură de sodiu din tractusul gastrointestinal), administrare de ulei vegetal pentru evacuarea tubului digestiv şi protejarea mucoaselor, rehidratarea organismului cu soluţii glucozate izo sau hipotonice, restabilirea echilibrului ionic (gluconat de calciu 5%, 0,7g per kg corp).
  2. La bovine – ca purgative se poate folosi sulfatul de magneziu iar ca pansament gastro-intestinal substanţele grase (ulei, lapte, untură) sub formă de emulsie. Manifestările nervoase se pot combate prin narcotice (cloralhidrat, bromuri, opiu) şi adăpostirea animalului într-un loc ferit. Pentru restabilirea raportului dintre sodiu şi calciu se va administra clorură sau gluconat de calciu, uneori cu efect fulgerător.
  3. La carnivore se pot efectua şi clisme, iar ca purgativ se foloseşte sulfatul de magneziu. De asemenea se pot folosi diuretice (Furosemidul) şi administrarea lentă, iv, a soluţiilor saline izotonice.

OBSERVAŢII Clorura de sodiu este folosită şi în apicultură, pentru completarea necesarului de săruri al organismului albinei şi de asemenea pentru conservarea fagurilor goi. Asfel, inerent pot apare şi fenomene de intoxicaţie, cu semne clinice de ordin nervos iar în cazul unor evoluţii mai îndelungate, se asociază cu tulburări digestive. Cazuri mai frecvente şi mai grave se înregistrează iarna, prin acumularea sării în intestin la un loc cu materiile fecale.