Simptomatologia formei acute este polimorfă şi se poate confunda cu toxiinfecţiile alimentare, intoxicaţiile cu ciuperci şi în general cu gastroenteritele acute.
Semnele generale, pentru toate speciile afectate, includ

1. Hipersalivaţie, sete vie, melenă (datorată perforării peretelui stomacal), vomă
2. Dureri abdominale intense
3. Edem al pielii, erupţii cutanate (complicate cu infecţii secundare, dacă evoluţia intoxicaţiei se prelungeşte)
4. Slabiciune generală, ataxie, tremurături, prostraţie
5. Faza terminală se manifestă prin paralizie, colaps şi exitus

Intoxicaţia cu arsen în formă cronică se manifestă prin

1. La nivel cutanat şi al mucoaselor: alopecie, cheratoză, ulceraţii, coriză, laringită
2. Efecte gastro-intestinale: anorexie, hipersalivaţie, stări de vomă, diaree profuză apoasă
3. Semne neurologice: inflamarea articulaţiilor, îngreunarea mişcărilor, paralizii

Măsuri generale de decontaminare

1. Se încearcă îndepărtarea toxicului ingerat prin provocarea vomei, administrarea de purgative saline şi diuretice, precum şi prin spălături gastrice cu o suspensie apoasă de cărbune medicinal.
2. Se poate încerca tratament de urgenţă, înainte de a avea loc absorbţia toxicului în organism, cu soluţii preparate extemporaneu:
   1. Fier hidratat compus din 100 părţi sulfat de fier, 300 părţi apă peste care se pun treptat 20 părţi magnezie calcinată, agitându-se continuu până se obţine un lichid tulbure de culoare brună. Se administrează de urgenţă 0,25-0,5 kg din sfert în sfert de oră.
   2. Se mai poate prepara antidotum Fuchs adică o suspensie din oxid de magneziu şi cărbune medicinal (ca lichid de spălătură gastrică), ce formează în contact cu arsenul săruri greu sau insolubile.

Tratament antidotic specific

1. Dimercaptopropanolul (DMP, cu denumirile comerciale Sulfactin, Unitol, Dimercaptol şi Dikaptol) care este un glicerol donator de tioli. Doza de atac este de 2-6 mg/kg, iv sau adânc im, la 4 ore, timp de 48 de ore. Apoi de 4 ori la 24 de ore. La locul de injectare apare un edem inflamator, care dispare în 2-3 săptămâni.
2. Tiomalatul şi tiosulfatul de sodiu produc rezultate la fel de bune ca şi DMP-ul, per os şi iv, 8-10g la animalele mari, 0,5-3g la animalele mici.

Tratament simptomatic

Tratamentul simptomatic şi de susţinere constă în:

1. Administrarea de pansamente diegstive şi mucilagii pentru diminuarea efectului iritativ al arsenului.
2. Combaterea şocului toxic se face prin administrarea în perfuzie a cofeinei, efedrinei, noradrenalinei sau hidrocortizolului.
3. În stări de excitaţie se intervine cu morfină, iar în cele depresive cu stricnină.
4. Pentru rehidratare se injectează iv soluţie concentrată de glucoză soluţie 20%, ser fiziologic şi vitamina C în doze mari.
5. Antibioterapie preventivă
6. Tratarea edemului pulmonar (Miofilin, Prednisolon), a insuficienţei renale (Furosemid, dializă peritoneală) precum şi asigurarea protecţiei hepatice.