bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Intoxicaţia cu Arsen

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Canide, Feline, Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Suine, Ecvine, Pasari de ferma
PROGNOSTIC Grav
ETIOLOGIE Arsenul a fost folosit încă din antichitate la prepararea unor puternice otrăvuri precum: Aqua Toffana, Canttarella, Licoarea Pearson, Verde de Paris (cristale mixte de arsenit de cupru cu acetat de cupru), săpunul Becoeur.

În anul 1909, P. Ehrlich descoperă Salvarsanul (un compus organic al arsenului) şi prorietatea lui de a vindeca sifilisul.

Arsenul ca atare, este un metaloid, uneori încadrat în grupa metalelor grele, fiind un compus cu acţiune cancerigenă şi teratogenă.
Sub formă de compuşi, organici sau anorganici, în prezent arsenul este folosit în diferite domenii.

Astfel, în terapeutică arsenicalele se folosesc pentru combaterea unor protozoare, spirochete sau ectoparaziţi. De asemenea poate fi utilizat în tratamentul unor boli autoimune (precum psoriazisul), al unor forme de anemii, iar din anul 2000 este aprobat a se folosi în tratamentul unor leucemii.

În zootehnie, compuşii organici ai arsenului  se folosesc ca aditivi alimentari datorită efectului stimulator al creşterii la porcine şi păsări.
Astfel, acidul arsanilic se foloseşte în hrana porcinelor, în doze de 45-100 ppm ca biostimulator, iar în doze de 200-250 ppm ca antibiotic în tratamentul unor dizenterii.

În agricultură, Arsenul sub forma diverşilor arseniaţi şi arseniţi se poate folosi uneori, ca insecticid, ierbicid sau raticid. Anhidrida arsenioasă (şoricioaica) este cea mai toxică dintre combinaţiile arsenului.

Forma acută a intoxicaţiei poate fi produsă prin ingestia accidentală a produselor pe bază de arsen prin accesul la containere şi recipiente nesupravegheate, prin venirea în contact direct cu produsele ţintă ale tratamentului (de exemplu viile sau păşunile tratate) sau prin otrăvire deliberată.
Forma cronică a intoxicaţiei se produce exclusiv prin poluare industrială, în zonele cu fabrici de produc sau folosesc compuşi pe bază de arsen.
PATOGENEZA Compuşii arsenului nu acţionează în organism decât după transformare în forma activă de oxid de arsen. Acesta are afinitate pentru grupările sulfhidrice ale diverselor sisteme enzimatice, mai ales ale anzimelor cu două grupări tiolice pe care le blochează şi le inactivează – fiind un toxic tiolpriv, puternic şi cumulativ.

Efectele generală sunt de natură iritantă, cu tulburări de nutriţie şi distrugere de ţesuturi prin necroză lentă. Acţiunea distructivă se explică prin paralizia capilarelor, ducând la stază sanguină şi tulburări trofice. În prezenţa zincului sau a cuprului, arsenul are efect sinergic de 2-3 ori mai mare.

Compuşii arsenului sunt embrioletali şi teratogeni, putând traversa bariera placentară şi acumulându-se în ţesuturile fătului. De asemenea s-a demostrat experimental capacitatea arsenului de a produce mutaţii genetice, în cazul expunerii cronice, efectul toxic cancerigen al acestuia, precum şi efectul antagonist asupra unor elemente esenţiale precum iodul şi seleniul.

Dozele letale diferă în funcţie de specia de animale afectată precum şi de produsul pe bază de srsen folosit. Doza letală orală de arsenit de sodiu este în medie de 5-25 mg/kg.
Doza toxică este de 400-2000 ppm (pentru a produce forma cronică a intoxicaţiei) şi de 8000 ppm pentru forma acută.

În intoxicaţiile acute, toxicul se acumulează în special la nivelul sistemului nervos central, piele şi structuri asociate (unghii, păr), muşchi. Pot apare fenomene de pseudo-toleranţă sau de scădere a absorbţiei intestinale, în cazurile expunerilor îndelungate la doze foarte mici.
MANIFESTĂRI CLINICE

Simptomatologia formei acute este polimorfă şi se poate confunda cu toxiinfecţiile alimentare, intoxicaţiile cu ciuperci şi în general cu gastroenteritele acute.
Semnele generale, pentru toate speciile afectate, includ

  1. Hipersalivaţie, sete vie, melenă (datorată perforării peretelui stomacal), vomă
  2. Dureri abdominale intense
  3. Edem al pielii, erupţii cutanate (complicate cu infecţii secundare, dacă evoluţia intoxicaţiei se prelungeşte)
  4. Slabiciune generală, ataxie, tremurături, prostraţie
  5. Faza terminală se manifestă prin paralizie, colaps şi exitus

Intoxicaţia cu arsen în formă cronică se manifestă prin

  1. La nivel cutanat şi al mucoaselor: alopecie, cheratoză, ulceraţii, coriză, laringită
  2. Efecte gastro-intestinale: anorexie, hipersalivaţie, stări de vomă, diaree profuză apoasă
  3. Semne neurologice: inflamarea articulaţiilor, îngreunarea mişcărilor, paralizii


TABLOUL LEZIONAL Gastroenterită hemoragică, necroze şi perforaţii ale mucoasei gastrice şi intestinale, hemoragii cardiace, degenerare hepatică şi renală.
TRATAMENT

Măsuri generale de decontaminare

  1. Se încearcă îndepărtarea toxicului ingerat prin provocarea vomei, administrarea de purgative saline şi diuretice, precum şi prin spălături gastrice cu o suspensie apoasă de cărbune medicinal.
  2. Se poate încerca tratament de urgenţă, înainte de a avea loc absorbţia toxicului în organism, cu soluţii preparate extemporaneu:
    1. Fier hidratat compus din 100 părţi sulfat de fier, 300 părţi apă peste care se pun treptat 20 părţi magnezie calcinată, agitându-se continuu până se obţine un lichid tulbure de culoare brună. Se administrează de urgenţă 0,25-0,5 kg din sfert în sfert de oră.
    2. Se mai poate prepara antidotum Fuchs adică o suspensie din oxid de magneziu şi cărbune medicinal (ca lichid de spălătură gastrică), ce formează în contact cu arsenul săruri greu sau insolubile.

Tratament antidotic specific

  1. Dimercaptopropanolul (DMP, cu denumirile comerciale Sulfactin, Unitol, Dimercaptol şi Dikaptol) care este un glicerol donator de tioli. Doza de atac este de 2-6 mg/kg, iv sau adânc im, la 4 ore, timp de 48 de ore. Apoi de 4 ori la 24 de ore. La locul de injectare apare un edem inflamator, care dispare în 2-3 săptămâni.
  2. Tiomalatul şi tiosulfatul de sodiu produc rezultate la fel de bune ca şi DMP-ul, per os şi iv, 8-10g la animalele mari, 0,5-3g la animalele mici.

Tratament simptomatic

Tratamentul simptomatic şi de susţinere constă în:

  1. Administrarea de pansamente diegstive şi mucilagii pentru diminuarea efectului iritativ al arsenului.
  2. Combaterea şocului toxic se face prin administrarea în perfuzie a cofeinei, efedrinei, noradrenalinei sau hidrocortizolului.
  3. În stări de excitaţie se intervine cu morfină, iar în cele depresive cu stricnină.
  4. Pentru rehidratare se injectează iv soluţie concentrată de glucoză soluţie 20%, ser fiziologic şi vitamina C în doze mari.
  5. Antibioterapie preventivă
  6. Tratarea edemului pulmonar (Miofilin, Prednisolon), a insuficienţei renale (Furosemid, dializă peritoneală) precum şi asigurarea protecţiei hepatice.

OBSERVAŢII La ecvine, daca animalele intoxicate sunt înhămate şi execută o tracţiune grea, moartea se produce în 2-3 ore, semnele clinice rezumându-se la starea de comă. Când caii se află în repaos, moartea survine în 1-3 zile, câteodată după o perioadă de linişte de 16-18 ore, de obicei prin paralizie vasculară generalizată.
Concetraţia arsenului în produsele alimentare trebuie să fie zero. De aceea nutreţurile aditivate cu arsen se scot din raţie înainte de sacrificare.