BluePink BluePink
XHost 		Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Intoxicaţia cu Fluor

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Suine
PROGNOSTIC Grav dacă au apărut leziuni osoase/dentare
ETIOLOGIE Fluorul există în mod normal în natură sub formă de fluoruri.
Principala sursă de  intoxicaţie sunt fabricile care produc aluminiu, oţel, sticlă, ceramică, email, vopseluri, suplimente minerale sau fertilizanţi, şi care pot contamina zonele învecinate. Fluorurile se combină cu apa şi formează particule în aer, depunându-se pe vegetaţie.

Intoxicaţiile acute sunt rare dar pot apărea după ingestia de:
• Fluorosilicat de sodiu, folosit uneori ca raticid
• Fluorură de sodiu, folosit ca ascaricid la suine
• Apă, vegetaţie sau furaje care conţin niveluri ridicate de fluoruri

Intoxicaţiile cronice (fluoroză) sunt mai frecvente la rumegătoare.
• Animalele de rentă pot consuma furaje care au suferit contaminări din aer.
• Apa de băut poate conţine în mod natural niveluri ridicate de fluoruri.
• Unele suplimente nutritive şi amestecuri de minerale au concentraţii ridicate de roci fosfatice care conţin şi fluoruri.

În mod excepţional, intoxicaţia se poate produce cu vegetaţie crescută pe soluri cu o concentraţie ridicată de fluoruri.
PATOGENEZA Fluorurile sunt absorbite în tractul gastrointestinal după care, 96-99% din fluoruri sunt încorporate în hidroxiapatita din structura oaselor. Fluorurile din oase se elimină lent după luni sau ani după ce expunerea a încetat. Fluorurile care nu sunt stocate se elimină rapid prin filtrare glomerulară.

Cantităţile excesive de fluoruri provoacă întârzieri şi deficienţă în mineralizarea dinţilor şi scheletului. Fluorurile afectează adamantoblastele şi odontoblastele în timpul dezvoltării dintelui, iar matricea secretată de acestea nu se mineralizează corespunzător.
Smalţul şi dentina malformate, produse în timpul erupţiei dinţilor permit o tocire rapidă şi excesivă a molarilor şi incisivilor la adult. Oxidarea materiei organice în locurile unde smalţul lipseşte provoacă apariţia coloraţiilor maronii sau negricioase.

Fluoroza scheletului e provocată de o osteogeneză perturbată, de accelerarea remodelării osoase, de o producţie de oase anormale (exostoze, scleroze) şi ocazional de resorbţii accelerate (osteoporoză).
Nivelurile înalte de fluoruri afectează activitatea osteoblastelor, ducând la formarea unei matrice defectuoase şi la o mineralizare neregulată.

Nivelurile toxice pentru majoritatea animalelor se încadrează între 30-60 ppm.
MANIFESTĂRI CLINICE

Intoxicaţia acută.

  1. Simptomele pot să apară până în 30 de minute de la ingestie şi includ hiperexcitabilitate, convulsii clonice, incontinenţă urinară şi intestinală, slăbiciune, depresie severă, insuficienţă cardiacă şi moarte.

Intoxicaţia cronică.

  1. Semnele clinice pot să nu apară luni sau ani de zile după expunerea iniţială. Expunerile intermitente, care depăşesc limitele obişnuite ale toleranţei, pot creşte incidenţa leziunilor dentare şi osoase, chiar dacă expunerea medie anuală este în limitele admise.
  2. Smalţul dinţilor pătat (culoare negricioasă) sau găurit şi dinţii tociţi neuniform sunt semne caracteristice la animalele expuse la fluoruri în timpul formării dinţilor permanenţi.
  3. Formarea şi erupţia simultană a unor incisivi şi molari (primul incisiv- al doilea molar, al doilea incisiv - al treilea molar, al treilea incisiv – al doilea premolar) permit evaluarea severităţii fluorozei, pe baza aspectului incisivilor.
  4. Lipăitul apei este un indiciu al durerilor dentare.
  5. Şchiopăturile, defectele de postură (cifoza) şi  mersul înţepenit pot apărea ca urmare a exostozelor care produc deformarea articulaţiilor. Animalele afectate pot prezenta scurte perioade de remisie.
  6. Cahexie şi scăderea performanţelor productive (scăderea producţiei de lapte, afectarea parametrilor de reproducţie)
  7. Apatie, oboseală cronică, înveliş pilos mat – ca rezultate a malnutriţiei
  8. În etapele finale ale unei intoxicaţii cronice grave se constantă deformarea totală a tablei dentare cu imposibilitatea unei hrăniri normale.


TABLOUL LEZIONAL Leziuni dentare şi colorarea specifică a dinţilor. Leziuni osoase sub formă de exostoze şi calusuri vicioase, care apar iniţial pe feţele mediale ale ambelor metatarsuri, în treimea proximală a acestora. Mai târziu se constată modificări şi în mandibulă, matacarp şi coaste. Oasele afectate sunt îngroşate, cu suprafaţa periostală aspră.
TRATAMENT

Intoxicaţia acută

Tratamentul trebuie instituit de urgenţă:

  1. Se încearcă precipitarea fluorurilor cu calciu prin administrarea de lapte sau soluţie de gluconat de calciu 1% oral.
  2. Gluconat de calciu sol. 10% iv, lent, 0,1 g/kg, se repetă până la dispariţia simptomelor.
  3. Protejarea mucoaselor cu protectoare mucilaginoase: decoct de orz (20 g/l apă, albuşuri de ou.
  4. Fluidoterapie masivă per os sau iv cu glucoză sol. 5-10% sau ionoser diluat 1/1, sc
  5. Combaterea şocului - în cazurile grave cu analeptice cardiace şi respiratorii (Pentetrazol sol. 10% sc)

Intoxicaţia cronică

Tratamentul intoxicaţiei cronice cu fluor este de obicei nerentabil, din punct de vedere economic.

  1. Sulfatul de aluminiu, clorura de aluminiu, aluminatul de calciu, carbonatul de calciu sunt recomandate pentru a reduce absorbţia fluorurilor.
  2. Una dintre schemele de tratament la care se poate apela pentru tratamentul intoxicaţiei cronice se numeşte formula Ferrando şi specifică formarea unui amestec în următoarele proporţii: făină sterilă de oase 55%, fosfat monosodic 30%, sulfat de aluminiu 5%, clorură de sodiu 10%, la care se adaugă vit A, C şi D3. Tratamentul este ineficient dacă au apărut deja leziunile dentare şi osoase.
  3. Dacă animalele sunt hrănite şi adăpate cu furaje sau apă cu conţinut ridicat în fluoruri, trebuie adăugate apă şi furaje necontaminate, pentru a scădea concentraţia de fluoruri.

OBSERVAŢII Fluorul se acumulează foarte mult, în special în oase, fapt ce impune confiscarea şi distrugerea acestora. Carnea şi laptele provenite de la animale intoxicate cu flor se pot da în consum condiţionat, când analizele confirmă absenţa sau cel mult 1 ppm fluor.