BluePink BluePink
XHost 		Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Intoxicaţia cu Seleniu

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Suine, Ecvine
PROGNOSTIC Grav
ETIOLOGIE Conţinutul mediu în seleniu al scoarţei terestre este de 0,1 ppm, dar acesta poate varia în limite largi în funcţie de condiţiile pedoclimatice.

Sursele apariţiei intoxicaţiei:

1. Plantele care acumulează seleniu
Aceste plante au în general un miros repelent şi astfel animalele le evită.
• Plante indicatoare (necesită cantităţi mari de seleniu pentru dezvoltare şi supravieţuire): Astragalus, Onopsis, Stanleya, Xylorrhiza
• Plante indicatoare facultativ (absorb şi pot tolera cantităţi mari de seleniu dar acesta nu este esenţial în dezvoltarea lor): Atriplex, Machaeranthera, Sideranthus.
• Plante care nu acumulează seleniu dar îl pot depozita dacă sunt crescute pe soluri selenifere.

2. Suplimente furajere şi formele injectabile de seleniu administrate viţeilor, mânjilor, mieilor şi purceilor.

4. Surse industriale - purificatori, sticlă, xerografie, celule fotoelectrice.

5. Hrana oceanică - Peştele şi crustaceii acumulează seleniu care există în mod natural în ocean, cu afectarea secundară a păsărilor oceanice.
PATOGENEZA Seleniul sub formă de selenit (tetravalent) este foarte toxic şi poate fi redus la seleniu elementar în condiţii acide. Sub formă de selenat (hexavalent) este solubil si toxic, iar condiţii alcaline, oxidante (soluri aride)  favorizează formarea selenaţilor.

La concentraţii mari, seleniul si sărurile solubile ale acestuia sunt foarte rapid absorbite, intestinul subţire reprezentând principalul loc de absorbţie.

Seleniul are proprietăţi similare sulfului pe care-l poate înlocui în aminoacizi. Datorită acestui fapt, seleniul are o afinitate mare pentru păr şi structurile cornoase (copite si coarne).
Cele mai importante efecte toxice ale seleniului sunt depleţia glutationului şi peroxidarea lipidelor.

Excesul de seleniu (selenoza cronică) reduce sinteza ATP-ului hepatic, diminuează cantitatea de vitamina A şi acid ascorbic din ţesuturi, fapt care contribuie la formarea leziunilor vasculare.
Seleniul traversează bariera placentară, interferează procesele oxidative celulare în ţesuturile embrionare, determinând malformaţii congenitale la descendenţi.

Dozele minime letale de seleniu sub formă de selenit de sodiu sunt de 3,3 mg/kg la ecvine, 6 mg/kg la caprine, 10 mg/kg la rumegătoare şi 17 mg/kg la suine.
MANIFESTĂRI CLINICE

Simptomatologia intoxicaţiei cu seleniu este una complexă, diferită în funcţie de doza şi compusul toxic cu care animalul a venit în contact

Intoxicaţia acută la bovine şi ovine

  1. Fenomene ataxice cu imobilizarea animalului într-o poziţie caracteristică – membre abduse (“în buchet”), capul plecat şi urechile căzute. Animalele devin imobile până în momentul morţii.
  2. Descărcări diareice, cu fecale apoase, închise la culoare
  3. Tahicardie, tahipnee, jetaj spumos, sangvinolent, poliurie
  4. Insuficienţă respiratorie şi circulatorie acută.

Intoxicaţia subacută la bovine şi ovine

  1. Cunoscută sub descrierea de “blind staggers” – mers clătinat orbecăitor
  2. Incoordonare, şchiopături, pareze anterioare şi paralizii urmate de tetrapareză permanentă
  3. Alopecie, creşterea inegală a ongloanelor, cahexie, deglutiţie imposibilă, scrâşniri din dinţi
  4. Tulburări severe de vedere

Intoxicaţia cronică
Forma cronică a selenozei sau boala alcalică evoluează fie ca un sindrom nervos, fie ca un sindrom distrofic.
Sindromul nervos se produce la ovine şi taurine

  1. Iniţial, animalul prezintă dromomanie şi mers în manej
  2. Ulterior, apar fenomene de pareză sau paralizie generalizată, incusiv a limbii, tahipnee, scrâşniri din dinţi, hipersalivaţie, edemul pleoapelor şi opacitatea corneii
  3. Moartea se produce datorită insuficienţei respiratorii

Sindromul distrofic se caracterizează prin:

  1. Pierderea treptată a părului, învelis pilos aspru
  2. Deformarea inegală a cutiei cornoase a copitei la taurine, porcine şi cabaline;
  3. Anemie şi adinamie.
  4. Rigiditate locomotorie, schiopaturi, imobilitate, infertilitate


TABLOUL LEZIONAL Edem, congestie, necroză şi fibroză hepatică, congestie, hiperplazie şi noduli splenici, hemoragie de diferite grade în intestine, degenerescentă neuronală, eroziuni articulare şi deformare a copitei.
TRATAMENT

Intoxicaţia acută este netratabilă

  1. Decubitul şi starea de şoc odată instalate, anunţă moartea în câteva zile.
  2. Tratament de susţinere pentru combaterea gastroenteritei şi şocului.
  3. Se poate administra acetilcisteina, un înlocuitor pentru glutation. Doza iniţială este 140 mg/kg iv urmată de 70 mg/kg zilnic împărţit în 4 doze.

Selenoza cronică

  1. Administrarea în hrană a sărurilor de arsen în doză de 40 ppm.
  2. Administrarea în hrană a acidului arsanilic (50-100 ppm) dă bune rezultate la viţei şi purcei.
  3. Administrarea unei cantităţi mici de arsen poate diminua toxicitatea seleniului, probabil prin formarea unui compus netoxic pentru ficat. Arsenul se poate administra în apa de băut (5 ppm arsen sub formă de arsenit de sodiu).
  4. Dieta bogată în proteină poate proteja ovinele în intoxicaţia cu seleniu.
  5. Brom-benzenul duce la creşterea eliminării seleniului prin urină la animalele intoxicate.
  6. Creşterea în raţie a proteinelor care conţin sulf (metionina, cistina, cisteina).


OBSERVAŢII