BluePink BluePink
XHost 		Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Intoxicaţia cu Molibden

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari, Rumegatoare mici
PROGNOSTIC Grav
ETIOLOGIE Molibdenul este un microelement esential, component al xantinoxidazei, enzimă utilizată in metabolismul purinelor.

Principalele surse de poluare cu molibden sunt fabricile de obţinere a oţelului, a aliajelor feromolibdenice prin procedee termice, de prelucrare a aliajelor brute pe bază de molibden prin calcinare în cuptoare deschise, precum şi fabricile de obţinere a unor aliaje din aluminiu.

Cantităţile ridicate de molibden din sol pot ajunge în plante, iar acestea devin toxice şi deci periculoase pentru a fi consumate de către animale. În zonele aferente acestor unităţi industriale, concentraţia de molibden din iarbă variază între 14-231 ppm (raportat la substanţa uscată), valoarea normală fiind de 1-3 ppm.

Conţinutul de molibden în plante începe să crească în aprilie, maximul fiind atins în septembrie; apoi începe să scadă rapid după ce iarba îngheaţă. Fânul provenit din iarbă cu conţinut mare de molibden este inofensiv.
PATOGENEZA La animale, compuşii molibdenului sunt absorbiţi şi excretaţi rapid. Stocarea acestuia se face, în principal, în rinichi şi oase.
Intoxicaţia apare mai ales la viţeii sugari, când mamele sunt expuse in exces la molibden.

Există o strânsă relaţie între molibden şi metabolismul cuprului şi fosforului. Cuprul hepatic devine semnificativ scăzut în momentul creşterii aportului de molibden, astfel încât se înregistrează o deficienţă de cupru în organism, la un aport normal de cupru în hrană.
De asemenea, prezenţa deficitară a cuprului în sol şi plante poate duce la creşterea toxicităţii molibdenului, acesta devenind periculos şi la doze considerate a fi netoxice.

Acţiunea toxică a molibdenului este complexă şi se manifestă prin afectarea sistemelor enzimatice implicate în dezvoltarea scheletului. De asemenea, molibdenul intră în competiţie cu fosforul pentru mineralizarea oaselor.
Nivelul maxim tolerabil recomandat este de 5-10 ppm în funcţie şi de nivelul de cupru din hrană.
MANIFESTĂRI CLINICE

Semne clinice gastrointestinale:

  1. diaree profuză, fetidă, verzuie, spumoasă, refractară la orice tratament simptomatic, care apare uneori încă din prima zi sau, mai frecvent, în 8-10 zile după ce animalele au păscut iarbă contaminată, animalele afectate scad în greutate

Semne clinice cutanate:

  1. acromotrichie (depilaţia părului începând cu zonele din jurul ochilor)
  2. fragilitatea firelor de păr cu depliaţie, roba este aspră şi mată

Simptomatologia aparatului osos:

  1. deformarea oaselor lungi, exostoze, fracturi spontane
  2. rigiditate a membrelor posterioare, ezitare în sculare şi deplasare

Semne clinice generale:

  1. anemie, sindrom de pică, cahexie,
  2. scade producţia de lapte, libidoul şi apare infertilitatea


TABLOUL LEZIONAL Cahexia cadavrelor, emaciere, osteoporoză, fracturi “în lemn verde”, enterită catarală, cu stagnarea lichidelor în intestin.
TRATAMENT

Tratament antidotic

  1. Soluţie de sulfat de cupru 8g, clorură de sodiu 8g şi apă până la 1000 ml, oral, 100-250 ml-animal
  2. Edetamin sol 10%, iv, lent, 75 mg/kg
  3. Glicinat de cupru, sc, 60-120 mg/kg

Terapia suplimentară                                                                        

Pentru limitarea efectului toxic, este necesară introducerea în raţie a unor alimente bogate în sulfat anorganic, corelată cu administrarea zilnică de sulfat de cupru: 1 g la vaci gestante şi 2 g la vaci negestante.



OBSERVAŢII