Toxicoze în Medicina Veterinara

Intoxicaţia cu Plumb

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Canide, Pasari de ferma

PROGNOSTIC Favorabil, devine grav dacă intoxicaţia evoluează cu accese convulsive rabiforme.

ETIOLOGIE Plumbul este un element foarte răspândit în natură, fiind cel mai abundent metal greu găsit în scoarţa terestră. Principalele cauze ale contaminării mediului cu plumb în perioada actuală sunt reprezentate de utilizarea acestui metal pentru obţinerea acumulatorilor cu plumb.

De asemenea, plumbul este prezent în cantităţi ridicate în diferite vopseluri, grunduri, lubrefianţi şi combustibili auto

Intoxicaţia cu plumb (saturnism) se poate instala atunci când:
• Animalele vin în contact cu baterii vechi sau vopseaua scorojită
• Se administrează hrană din vase de bucătărie prost smălţuite care conţin plumb, acesta putând fi mobilizat de alimentele acide
• Ingestia de apă stătută din ţevi sau recipiente ce conţin plumb
• Păşunatul în zone industriale contaminate cu plumb
• Poluarea cronică în marile aglomeraţii urbane, datorată gazelor de eşapament ale vehiculelor
• Ingestia de alice folosite la vânătoare sau de greutăţi pe bază de plumb folosite de pescari
• Ingestia accidentală a arsenatului de plumb, folosit în trecut ca pesticid etc.

PATOGENEZA Plumbul pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie şi cutanată. Din apă şi alimente se absoarbe 3-10%, iar prin pulmon 40-50%. Acumularea are loc când se depăşeşte potenţialul de eliminare. Raţiile acide sau deficitare în calciu şi zinc pot creşte absorbţia plumbului în organism. Plumbul absorbit este apoi transportat legat de proteinele membranare eritrocitare.

La nivel local, plumbul este astringent, iritant şi caustic. La nivel molecular, plumbul blochează grupările tiol şi intră în competiţie sau chiar înlocuieşte zincul în anumite enzime.

Mecanismele neurotoxice includ leziuni capilare şi necroza neuronală în sistemul nervos central, demielinizare şi reducerea vitezei de conducere a influxului nervos din nervii periferici precum şi interferenţa în acţiunea acidului aminobutiric (GABA).

Acţiunea toxică asupra hematopoezei se manifestă prin inhibarea anumitor enzime cheie necesare sintezei gruparilor hem.

Dozele toxice letale diferă cantitativ în funcţie de tipul sării de plumb implicată în intoxicaţie. Sub formă de zaharat de plumb DL este de 10-100g pentru rumegătoarele mari, 500-750g pentru cabaline, 10-25g pentru suine, canide şi rumegătoare mici, 65g pentru găini etc.

MANIFESTĂRI CLINICE

Intoxicaţia cu plumb evoluează în general acut, având unele simptome generale, comune tuturor speciilor:

O formă de encefalopatie caracterizată prin convulsii, tremurături, amauroză, depresie şi furie.
Anorexie şi colici, adesea însoţite de vomitări şi constipaţie.
Anemie, icter şi proteinurie.

Rumegătoare
Semne nervoase: orbire, se sprijină cu capul de obstacole (datorită edemului cerebral), scuturari ritmice din urechi, ataxie, mers in manej sau mers împiedicat, depresie, uneori contracţii tonico-clonice severe.
Semne gastrointestinale: anorexie, stază rumenală, constipaţie, colici (“colici saturnice”)
Alte semne: avort (gestatii mijlocii si avansate), paralizia faringelui, niveluri crescute de porfirine eritrocitare libere în plasmă şi urină.
Câine
Semne nervoase: variază de la depresie şi paralizie, până la isterie, lătrături, agitatie, convulsii, modificari de comportament, alternând cu perioade de comportament normal. Mialgii cu caracter reumatismal (“reumatism saturnic”)
Semne gastrointestinale: vomă, anorexie, colică şi constipaţie care apar devreme, durere abdominală
Păsări
Semne nervoase: căderea aripilor pe lângă corp, poziţii anormale ale corpului, ataxie, orbire, torticolis, mers in manej, convulsii
Semne gastrointestinale: anorexie, cahexie, regurgitarea hranei, diaree
Alte semne: conjunctivită, afectarea calităţilor penajului
Ecvine
Lizieră albastră negricioasă la nivelul gingiilor. Colici.

Intoxicaţia cronică este relativ rar descrisă la animale datorită dificultăţii identificării şi diagnosticării corecte.

TABLOUL LEZIONAL Modificările anatomopatologice sunt slab evidentiate. În intoxicaţia supraacută nu apar leziuni. În intoxicaţia acută, la deschiderea cadavrului se percepe un miros caracteristic, iar musculatura are o coloraţie roşie-cenuşiu-verzuie. În intoxicaţia cronică, la nivelul metafizelor osoase apar linii albe, prin depuneri de plumb.

TRATAMENT

Tratament antidotic

EDTA-Ca-2Na (Edetamin) este agentul de chelatare recomandat, 25-50 mg/kg, iv în soluţie de glucoză 5%. Doza zilnică se va diviza la început în mai multe reprize, pentru a nu se mobiliza prea mult plumb. Tratamentul se întrerupe de regulă după 4-5 zile, apoi se poate relua dacă este cazul. Efectele adverse ale supradozarii (depresie, anorexie, vomitări, diaree) pot fi combtute prin suplimentarea raţiei cu zinc.
Dimercaprol (BAL) im 2-3 mg/kg la 6 ore pentru primele 24 de ore, în tratament asociat cu EDTA. Dimercaprolul poate ameliora semnele nervoase acute deoarece străbate bariera hematoencefalică dar nu acţionează asupra plumbului din oase şi ţesuturile moi.
Acidul dimercaptosuccinic este recomandat pasarilor de colivie (25 – 35 mg/kg oral, de 2 ori pe zi, 5 zile)
D-penicilamina este un agent de chelatare al metalelor grele, activ oral şi care conţine grupari tiol. Este folosită în terapia intoxicaţiei acute (8 mg/kg oral 4 zile) asociată tratatmentului parenteral cu EDTA. Efectele adverse pot fi reduse la minim dacă se administrează doze mai mici dar mai frecvente sau dacă se practică 5-7 zile de tratament urmate de 5-7 zile de pauză.

Măsuri de decontaminare

Purgative (sulfatul de sodiu sau magneziu) pentru evacuarea tractului digestiv. Aceste substanţe precipită plumbul, formând complexe insolubile de sulfat de plumb.
Intervenţia chirurgicală este necesară în cazul stazei rumenale sau pentru îndepartarea metalului si a obiectelor de plumb din tubul digestiv.

Terapia suplimentară

Tiamina susţine recuperarea organismului, în special la bovine, doza recomandată fiind de 0,5-1 g/zi.
Corticosteroizii (Dexametazona) şi diureticele osmotice (Manitol) reduc edemul cerebral la bovine si cai.
Diazepamul sau barbituricele se pot folosi in controlul crizelor convulsive.
Raţiile suplimentare şi administrarea orală sau parenterală de lichide sunt necesare pentru combaterea anorexiei de lungă durată, dar cu atenţie pentru a nu agrava edemul cerebral. Reînsămânţarea rumenului cu infuzori sau probiotice restabileşte funcţionarea normală a acestuia.

OBSERVAŢII Carnea rezultată din sacrificări de necesitate va fi dată în consum dezosată şi doar dacă corespunde organoleptic şi bacteriologic, iar conţinutul de plumb se află sub 1mg/Kg. Capul şi organele se confiscă şi vor fi prelucrate tehnic, numai atunci când există posibilitatea amestecului pentru diluarea cu alte confiscate lipsite de plumb. Prelucrarea cărnii în conserve sterilizate termic este cea mai indicată.
Excreţia plumbului prin laptele de vacă adaugă mici cantităţi de plumb în hrana zilnică. Din această cauză, bovinele trecute printr-o intoxicaţie cu plumb trebuie testate înainte de a intra în regimul obişnuit de producţie.