Intoxicaţia cu Mercur
SPECIILE CELE MAI AFECTATE
Canide, Feline, Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Suine, Ecvine, Pasari de ferma
PROGNOSTIC
Rezervat spre grav
ETIOLOGIE
Atât intoxicaţia acută cât şi cea cronică sunt rare la animale datorită disponibilităţii reduse a unor cantităţi mari de mercur.
Intoxicaţia cu mercur la animalele domestice se corelează în general cu consumul accidental de produse mercuriale vechi:
• Clorura de etil-mercur : Criptodin, Granodin, Micodin, Granosan, Fusarin
• Clorura de fenil-mercur : Merbazin
• Bromura de fenil-mercur : Versasan, Argonal
• Metil-mercur-dicianamida : Panogen
• Alte produse : Cerasan, Germisan, Gramidin, Mercuron, Gallotox, Fusariol, Aretan, Merclorat, Agrox, Merfazin, Agalol
Animalele mai pot veni în contact cu mercurul şi prin intermediul altor produse sau echipamente precum vopseluri antifungice, termometre, barometre, conservanţi fixativi, nămoluri şi reziduuri industriale etc.
Unii compuşi organici ai mercurului pot fi acumulaţi în plante prin absorţia radiculară.
PATOGENEZA
Mercurul anorganic poate pătrunde în organism pe cale respiratorie (mercurul elementar este volatil, iar vaporii sunt liposolubili şi pot fi absorbiţi de mucoasa pituitară) sau pe cale digestivă (sărurile anorganice ingerate sunt foarte lent absorbite din tubul digestiv).
Compuşii organici ai mercurului sunt lipofili şi bine absorbiţi de mucoasa digestivă.
Sărurile anorganice sunt iritante şi produc necroze în ţesuturi şi degenerare tubulară renală. Ionii mercurici se leaga covalent cu sulful ţi inhibă enzimele tiolice din microzomi si mitocondrii.
Sărurile mercuriale se pot lega de asemenea de proteine formand mercaptide. Compusii alchilici împiedică sinteza proteinelor esenţiale, ducând la degenerare celulară si necroză, organul ţinta cel mai important fiind creierul.
În intoxicaţia cronică, mercurul acţionează neurotoxic, teratogen şi cancerigen.
Toţi compuşii pe bază de mercur traversează placenta şi se acumulează în organele fetale.
În general, doza letală este cuprinsă între 10-15 mg/kg.
MANIFESTĂRI CLINICE
Intoxicaţia cu sărurile mercurice
Primele semne ale intoxicaţiei acute includ stomatite, faringite, vomitări, diaree , deshidratare şi soc. Moartea apare in cateva ore.
Oliguria si azotemia durează 1-2 zile şi apar la animalele care supravieţuiesc episodului acut
Intoxicaţia cu compuşii alchilici ai mercurului
Semnele clinice apar lent, într-o perioadă de 7-21 zile
Initial apare eritemul pielii, conjunctivita, epifora şi stomatita
Semne nervoase : depresie, ataxie, incoordonare (sindromul “tremor mercurialis”), pareze şi orbire
Semne cutanate : dermatite , pustule, ulceratii care se exacerbeaza pe parcursul evolutiei bolii, căderea părului
Alte semne includ hematuria şi melena ce duc la anemie, mirosul fetid al cavităţii bucale.
Spre final, intoxicaţia evoluează cu tulburări proprioceptive, poziţii anormale, amauroză , anorexie, paralizie, bradipnee, comă şi moarte. Mortalitatea este foarte ridicata.
TABLOUL LEZIONAL
Rigididate cadaverică rapidă cu leziuni gastro-intestinale (ulceraţii gastrice, enterită necrozantă şi colită) şi leziuni renale (rinichi măriţi în volum cu necroză tubulară).
TRATAMENT
Tratament antidotic
Tiosulfatul de sodiu , oral, 0,5-1 g/kg
Rongalita 10% oral, 0,2-0,25 g/kg
EDTA lent, iv, 75 mg/kg, asociat cu o cantitate mare de lichide diuretice
D-penicilamina oral, 15-50 mg/kg zilnic, după ce intestinul a fost epurat complet
Polivinilpirolidon sol 6%, sc, 7 ml/kg, de 2 ori pe zi
Măsuri de decontaminare
Spălături gastrice efectuate în regim de urgenţă cu rongalită (formaldehidsulfooxilat de sodiu) 5-10%,100-200 ml
Administrare de apă albuminată, carbune activat sau lapte
Purgativele saline (sulfat de sodiu sau de magneziu) şi sorbitolul cresc eliminarea din tubul digestiv.
Tratament simptomatic
Tratamentul insuficienţei renale cu diuretice (dacă animalul nu a intrat încă in faza de anurie): soluţie de glucoză 20%, iv sau Furosemid sol 1% im sau iv lent, 1-5 mg/kg
Cofeină , după reînceperea fluxului urinar, soluţie 25%, sc 1-5 ml
Combaterea uremiei prin dializă peritoneală cu ser clorurat şi glucozat izotonic
În cele mai multe cazuri, în intoxicaţia cu compusii alchilici ai mercurului, până în momentul apariţiei semnelor clinice s-au produs leziuni semnificative. Suplimentarea cu seleniu şi vitamina E poate proteja într-un anumit grad împotriva intoxicaţiei.
OBSERVAŢII
Compuşii alchilici se pot acumula în organele comestibile şi în musculatură. Chiar dacă în musculatură se găsesc de cca. 200 de ori mai puţine reziduuri de mercur decât în celelalte ţesuturi, totuşi carnea animalelor intoxicate s-a dovedit a fi toxică pentru eventualii consumatori.