ETIOLOGIE
Industria îngrăşămintelor fosfatice se bazează pe mai multe tipuri de fosfaţi:
1. Fosfaţi naturali
• Guano, excrementele lăsate de unele specii de păsări sau lilieci
• Fosforitele, depuneri de substanţe organice pe fundul Oceanului Planetar.
• Apatita (fluorofosfat de calciu), este întâlnit în roci vulcanice (pegmatite), în roci metamorfice sau în roci sedimentare (calcare), luând naştere din materii organice.
2. Superfosfati - produşi fosfatici uşor solubili, formaţi dintr-un amestec complex
3. Îngrăşămintele fosfatice solubile în citraţi : termofosfaţii, fosfaţii mono şi dicalcici, fosfatul de magneziu, zgura lui Thomas
4. Îngrasaminte fosfatice solubile in acizi - faina de oase
Importanţă toxicologică prezintă mai cu seamă superfosfaţii. Animalele sănătoase, necarenţate mineral, nu ingeră superfosfaţi, contactul cu toxicul putând avea loc accidental, când compuşii fosforici ajung în apa de băut sau sunt în amestec cu furajele, mai ales furaje umede (borhot).
Intoxicaţia poate surveni:
• în urma contaminării păşunii si a apei cu aceste ingrasaminte, mai ales cu resturi de ambalaje, saci de hârtie, care conţin cantităţi apreciabile de superfosfati
• presărarea pe pardoseala adăposturilor a superfosfatului, pentru a fixa amoniacul, degajat de aşternutul si gunoiul de grajd
• pasările au prezentat intoxicaţii prin consum de apa in care s-au dizolvat accidental superfosfaţi.
PATOGENEZA
Toxicitatea superfosfaţilor este relativ scăzută şi se realizează printr-o acţiune locală iritantă şi distructivă celulară, şi printr-o acţiune generală, de care se fac răspunzători fosforul si fluorul.
Aceştia produc următoarele efecte patologice:
• Acţionează asupra ţesuturilor bogate în lipoizi, prin captarea oxigenului, favorizând fermentaţiile autolitice, care stau la baza proceselor regresive
• Interferează oxidarile tisulare, producând hipoxie şi tulburări ale contractilităţii musculare
• Inhibă o serie de procese enzimatice hepatice
• Frânează depunerile de glicogen în ficat si muşchi, determinând acidoză
• Produce leziuni ale endoteliilor vasculare, urmate de tromboze şi tulburări trofice;
• Acţionează distructiv asupra osteoblastelor, iar prin tulburarea metabolismului calciului, se ajunge la atrofia si necroza osoasă
• Acţionează hemolitic, producând anemia hipocromă, trombocitopenie şi leucocitoză moderată.
Doza toxică este de 250 mg/kg/zi. Se consideră că păşunea tratată cu îngrasaminte fosfatice produce timpanism la animale, mai ales când este umeda sau când animalele sunt adăpate imediat.
Toxicitatea superfosfaţ ilor se consideră a fi mai mica decât a îngrasamintelor chimice azotate, însă animalele carenţate mineral sunt avide atât pentru unele cât si pentru celelalte. Se apreciază ca lipsa clorurii de sodiu reprezintă cauza principala a ingerării ca atare a sărurilor fosfatice.