BluePink BluePink
XHost 		Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Intoxicaţia cu Muştar (Sinapis arvensis, S. alba) şi rapiţă (Brassica napus)

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Ecvine
PROGNOSTIC Rezervat
ETIOLOGIE
  1. Sinapis arvensis (Muştar de câmp, Muştar sălbatic, Wild Mustard or Charlock)
  2. S. alba (Muştarul alb, White mustard)
  3. Brassica nigra (Muştarul negru, Black mustard)
  4. B. napus (Rapiţa, Varză furajeră, Rape seed, Cole seed)
Muştarul de câmp este e plantă anuală, cu tulpina înaltă de 30-60 cm, dreaptă, puţin ramificată care găseşte în toată ţara, ca buruiană prin culturile de cereale.
Frunzele sunt ovale, dinţate inegal, florile sunt gălbui, fără miros iar fructul este o păstaie aproape cilindrică, terminată în formă de cioc conic. Seminţele sunt rotune, cafenii roşcate sau negricioase. Înfloreşte pe tot parcursul verii.
Muştarul alb şi negru sunt plante de cultură, dar cresc şi ca buruieni prin diferite alte culturi.
Rapiţa este e plantă anuală, cultivată, meliferă care se utilizează pentru producţia de ulei şi nutreţ murat, în amestec cu melasa.
PATOGENEZA Tioglicozizii sunt toxici numai în urma hidrolizei enzimatice, când se eliberează substanţe sulfurate numite sevenoli.

Principiul toxic al muştarului de câmp şi al celui negru este sinigrina, care în prezenţa enzimei mirozina, se descompune în izosulfocianat de alil, glucoză şi sulfat acid de potasiu.
Sinalbina, tioglicozidul din muştarul alb, prin hidroliză enzimatică sau acidă produce glucoză, sulfocianat de para-hidroxibenzil şi sulfat acid de sinapină.

Aceşti principii toxici, conţinuţi în toate organele plantei, dar în special în seminţe, au o acţiune iritantă, producând o inflamaţie locală la locul de atingere (eritem, veziculaţii, necroze). Pătrunşi în organism pe cale orală, afectează mucoasa tubului digestiv precum şi căile de eliminare.
Prin uscare nu se modifică toxicitatea, însă scade prin păstrare.
MANIFESTĂRI CLINICE

Simptomele intoxicaţiei apar la 1-3 ore după consum.

  1. Semne cardio-respiratorii: dispnee cu respiraţie accelerată, de tip abdominal, accese periodice de tuse dureroasă, edem pulmonar, pulsul este accelerat, slab
  2. Sulburări digestive: hipersalivaţie, anorexie, colici, defecare frecventă, deseori hemoragică, melenă cu miros de muştar
  3. Alte semne: hematurie, hipertermie, hiperexcitaţie urmată de depresie, mucoase hiperemiate şi injectate, lăcrimare, poliurie

Animalul moare prin asfixie, după 6-24 ore, în urma paraliziei centrilor respiratori. La rumegătoare, care sunt mai rezistente, semnele clinice constau în respiraţie dispneică pronunţată fără instalarea edemului pulmonar.



TABLOUL LEZIONAL Leziuni congestiv-hemoragice, edem pulmonar (lichid spumos, gălbui şi cu miros de muştar), sânge slab coagulat, parţial hemolizat.
TRATAMENT

Măsuri generale de decontaminare

  1. Spălături gastrice cu cărbune medicinal activat
  2. Administrarea de purgative saline

Tratament simptomatic se axează pe tratarea edemului pulmonar

  1. Atropină 1%, sc, 0,5-3 ml
  2. Miofilin 2,4%, iv lent, 0,25-2 g
  3. Diuretice (Glucoză 20% iv, Urotropină sau Furosemid 1%, iv, im, 1-5 mg/kg cu repetare la 8 ore)
  4. Susţinerea funcţiei cardiorespiratorii (Pentetrazol 10%, sc, 2-10 ml/zi)
  5. Combaterea tulburărilor digestive cu protectoare mucilaginoase
  6. Limitarea hemolizei cu supercortizol, 2,5%, sc, im 1-5 ml/zi şi hemotransfuzie, dacă este posibilă
  7. Oxigenoterapie, aerosoli cu silicon 10%,
  8. Antibioterapie preventivă

Tratament antidotic specific nu există.

OBSERVAŢII