Intoxicaţia se manifestă printr-o evoluţie rapidă, cu aspect stricninizant în cazurile grave, animalul în cauză putând muri chiar în timp ce consumă frunze de tisă. În majoritatea cazurilor, moartea se produce în câteva ore şi mai rar în 1-2 zile (la rumegătoare). Pentru început, animalele intoxicate prezintă o puternică excitaţie nervoasă, manifestată prin convulsii şi spasme, în urma cărora poate interveni moartea, sau această stare este urmată de o depresie asemănătoare narcotizării, din care animalul îşi revine foarte rar. Animalele se balonează iar activitatea cardiacă se reduce pînă la oprire în diastolă. Supravieţuirea este rară, moartea producîndu-se prin sincopă, ca urmare a blocării centrului respirator bulbar sau prin oprirea cordului.
Tratament simptomatic
Tratament antidotic specific