bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

Intoxicaţia cu Plante din genul Senecio

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Suine, Rumegatoare mari, Ecvine
PROGNOSTIC Grav prin mortalitate ridicată şi pierderea productivităţii animalelor.
ETIOLOGIE
  1. Senecio vernalis(Spălăcioasă, Eastern groundsel)
  2. S. jacobaea(Rugina de baltă,  Ragwort)
  3. S. vulgaris(Cruciuliţă, Groundsel)
Sunt plante perene, care cres în locuri nisipoase, ierboase, umbroase. Frunzele sunt lânoase, penatifide sau sinuoso-dinţate. Florile sunt galbene aurii, dispuse în capitule.
Intoxicaţii mai frecvente se produc la grajd, cu fîn sau brichete care conţin Senecio, specia cea mai sensibilă fiind calul, după care urmează rumegătoarele mari şi porcii.

Intoxicaţia se poate manifesta acut (mai rar, prin supradozare) şi cronic (mai frecvent, în urma folosirii raţionale, dar timp îndelungat, ca plantă medicinală, sau în urma consumului de pîine din seminţe de grîu în amestec cu seminţe de Senecio).
PATOGENEZA Din această categorie, cea mai toxică plantă este S. jacobea, care conţine alcaloizii jacobina, jacodina (senecifilina, longilobina) şi jaconina. Aceşti alcaloizi sunt esterii unei hidroxipirolizidine, de obicei retronecina. Până în prezent, în cele 1000 specii de Senecio s-au găsit circa 65 alcaloizi
Aceşti alcaloizi au proprietăţi hepatotoxice şi cumulative, acţionînd asupra tuturor organelor (tub digestiv, ficat, rinichi, cord, sistem nervos central), cu intensităţi diferite, producând leziuni progresive şi ireversibile, pînă la moartea celulei, care se înlocuieşte cu ţesutul fibros.

Toxicitatea este maximă în primele stadii de dezvoltare a plantei, iar uscarea artificială a plantelor nu reduce toxicitatea acestora.
Doza letală la ecvine este de 4-8% din greutatea corporală.
MANIFESTĂRI CLINICE

Semnele clinice depind de forma, acută sau cronică, a bolii şi de specia animalului.
La cal, în forma acută se observă manifestări violente, ca rezultat al acţiunii toxicului atât asupra sistemului nervos, cât şi asupra ficatului, corespunzătoare cu sindromul hepatoencefalic şi de insuficienţă hepatică. Animalul este apatic, astenic, cu pulsul şi respiraţia accelerate, cu crize de colici false (de excitaţie cerebrală), mers nesigur. Animalul cască des, prezintă stare icterica iar semnele progresează spre exitus.
În cazul formei cronice, primele semne apar la cîteva săptămini sau luni, manifestate prin inapetenţă, constipaţie, mucoase palide, apoi icterice, după care, în timp, intervine starea cahectică, orbire progresivă, urmată de moarte sau revenirea la normal când s-au înlăturat cauzele şi s-au luat măsuri de tratament.
La rumegătoare, în general, apar aceleaşi semne clinice, cu excepţia celor nervoase.



TABLOUL LEZIONAL Starea cahectică a cadavrului, mucoasele icterice, iar ficatul prezintă degenerescentă grasă, în majoritatea cazurilor fiind mărit mult în volum. Celelalte organe şi mucoasa intestinală prezintă congestie şi leziuni hemoragice. În forma cronică, ficatul este cirozat. La rumegătoare se observă un edem al peretelui foiosului.
TRATAMENT

Tratament simptomatic

  1. Tratamentul dă rezultate nesatisfăcătoare, deoarece de cele mai multe ori recunoaşterea intoxicaţiei şi intervenţia terapeutică se realizează tardiv.
  2. Se vor combate organopatiile prin doze mari de vitamine B, C, A, PP şi orice alte medicamente eutrofice. Stările depresive se vor combate simptomatic, prin cofeină, stricnina, benzedrină (sub formă de sulfat sau fosfat), iar stările de excitaţie, prin hipnotice şi narcotice
  3. Animalele care nu se remit se vor sacrifica de necesitate.

Tratament antidotic specific nu există.



OBSERVAŢII