Intoxicaţia se exteriorizează clinic între 2-15 zile de la ingerarea fânului toxic, semnele clinice dominante fiind cele de sindrom hemoragic, asemănătoare celor din intoxicaţia cu Warfarină.

1. Hematoame subcutane, de dimensiuni foarte mari, în regiunile unde animalul se loveşte mai des (gât, partea posterioară a corpului etc)
2. Apariţia unui jetaj spumos, sângerând, epistaxis şi melenă care nu cedează la tratament

Alte semne clinice

1. Deplasare greoaie cu slăbiciune musculară generalizată
2. Tremurături musculare, midriază, hipoestezie cutanată
3. Pareza prestomacelor cu supraîncărcarea tractului intestinal
4. Animalele gestante pot avorta.

Sfîrşitul letal al intoxicaţiei este marcat de apariţia semnelor dispneii de origine centrală, moartea survenind în urma inhibiţiei activităţii cardiace.

Tratament antidotic specific

1. Fitomenadion (vitamina K1), iv, sc, 0,01-0,3 g, în funcţie de talia animalului, cu repetare de 2-3 ori pe zi, dacă este necesar

Tratament simptomatic

1. Gluconat sau clorură de calciu 10%, 0,1 g/kg
2. Vitamina C 10% iv
3. Soluţii gelatinate sau peptonate
4. Adrenostazin, soluţie 3-5%, iv în perfuzie
5. Animalele vor fi scutite de efort şi nu vor fi supuse operaţiunilor chirurgicale de orice natură, iar acele de seringă folosite pentru efectuarea tratamentului vor avea un diametru cât mai redus

Măsuri generale de decontaminare nu se practică, deoarece la apariţia semnelor clinice, toxicul deja a fost absorbit în organism.