BluePink BluePink
XHost 		Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Intoxicaţia cu Venin de reptile

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Canide, Rumegatoare mari, Rumegatoare mici, Ecvine
PROGNOSTIC Rezervat spre grav
ETIOLOGIE Din circa 2500 de specii de şerpi cunoscute, aproximativ 400 de specii sunt veninoase. Viperele (familia Viperidae) formează grupul de şerpi veninoşi propriu-zişi, cu importanţă pentru medicina veterinară din România:
  1. Vipera berus (vipera comună, întâlnită în Munţii Apuseni şi Podişul Transilvaniei),
  2. Vipera ursini renardi (vipera de stepă, găsită şi în Delta Dunării),
  3. Vipera ammodytes ammodytes (vipera cu corn din Valea Cernei şi Munţii Apuseni),
  4. Vipera ammodytes montadoni (Dobrogea)
Conturul triunghiular al capului unei vipere este dat de cele 2 glande veninoase aşezate lateral. Intoxicaţia se produce prin muşcătura şerpilor şi inocularea veninului în corpul victimei, atunci când animalele se află la păscut (rumegătoare, cai) sau în timpul vânătorilor (câini).
Locul muşcăturilor este cu predilecţie la nivelul abdomenului şi al ugerului (în cazul rumegătoarelor, care stau culcate) şi la nivelul nasului sau membrelor (la câine). O incidenţă crescută a muşcăturilor de şerpi se constantă între lunile aprilie şi octombrie.
PATOGENEZA Veninul de şarpe având o compoziţie protidică, se caracterizează prin proprietăţi antigenice şi conţine următorii compuşi toxici activi.
  1. Toxine: neurotoxine, cardiotoxine, citotoxine şi hemotoxine
  2. Enzime: L-amino-acidoxidaza (rol în hidroliza aminoacizilor), hialuronidaza (facilitează pătrunderea veninului în ţesuturi), fosfolipaza A2 (distruge eritrocitele şi teaca de mielină a nervilor), nucleaza
  3. Metale: cupru şi zinc cu acţiune co-enzimatică.
Severitatea intoxicaţiei depinde de vârsta şi greutatea animalului muşcat, doza de venin inoculată precum şi de numărul distinct de muşcături.

Doza letală pentru câini este de 10 mcg/kg în cazul viperelor.
De remercat că veninul este termostabil (până la 123 grade Celsius), nu este influenţat de putrefacţie şi este foarte activ când a pătruns direct în sânge.
Acţiunea îndelungată, în doze mici, este cancerigenă.
MANIFESTĂRI CLINICE

Semne locale

  1. cianoză şi tumefacţie edematoasă, care se extinde de la locul muşcăturii în zonele limitrofe, la membre şi chiar la o parte din corp
  2. durere puternică şi infiltraţie perifocală
  3. după 12 ore, plaga prezintă ţesuturi necrozate, gangrenă cu limfadenită şi limfangită

Semnele generale apar la 1 - 2 ore de la muşcătură

  1. tulburări circulatorii (scăderea tensiunii arteriale, slăbirea activităţii cardiace, puls filiform, hemoglobinurie)
  2. tulburări respiratorii (dispnee, asfixie - mai ales dacă muşcătura este localizată la cap sau gât)
  3. tulburări nervoase (spasme, trismus, cefalee, nelinişte, convulsii, tremurături generalizate, stări de hiperexcitaţie şi de somnolenţă, ameţeli).
  4. alte semne clinice: sete, enoftalmie, transpiraţii reci, greţuri, vomitări

După 24 ore apare sindromul coagulării diseminate a sângelui, exprimat clinic prin hemoragii cutanate şi poliviscerale, însoţit de epistaxis, hematoame, hematemeză, melenă etc. Uneori, se înregistrează sindrom hemolitic.
Dacă nu se intervine în timp util, survine moartea în 3 - 4 zile, ca urmare a sindromului hemoragie, colapsului, comei şi stopului respirator. În cazul pătrunderii veninului direct în circulaţie, moartea este instantanee, prin embolie, datorită coagulării imediate a sângelui.


TABLOUL LEZIONAL Hemoliză, extravazări sanguine, local tumefacţie edematoasă, plagă cu ţesuturi necrozate.
TRATAMENT

TRATAMENT

Tratament antidotic specific

  1. ser antivenin, im sau iv şi perifocal cât mai rapid după muşcătură
  2. pentru a favoriza difuziunea serului este indicată asocierea acestuia cu hidrocortizon sau hialuronidază
  3. se recomandă testarea sensibilităţii la ser prin instilarea conjunctivală a unei picaturi de ser diluat 1/100 în ser fiziologic

Tratament simptomatic local

  1. aplicarea unui garou deasupra muşcăturii sau a unor pachete cu gheaţă, pentru a împiedica difuzarea veninului
  2. se spală plaga cu permanganat de potasiu soluţie 1%;
  3. injecţii locale cu vitamina C, care are proprietăţi neutralizante, şi cu soluţie 0,5-1% permanganat de potasiu, sc, în mai multe puncte
  4. se poate practica incizia locului muşcat pentru ca, prin hemoragia locală, veninul să fie eliminat

Tratament simptomatic general

  1. combaterea hipotensiunii şi susţinerea cordului prin analeptice cardiace
  2. administrarea corticoizilor, care au un efect favorabil de combatere a stării anafilactice induse de venin (Supercortizol 2.5%, 1-2 ml/zi)
  3. heparinat de calciu 0,1 ml/kg, la 12 ore cu monitorizarea timpului de coagulare a sângelui
  4. combaterea durerii şi a edemului
  5. tratament preventiv cu antibiotice
  6. tratarea de urgenţă a eventualului şoc anafilactic cu adrenalină injectată prompt, im.

OBSERVAŢII