Apariţia precoce sau tardivă a semnelor clinice este dependentă de doza ingerată. Ingerarea unei cantităţi, cât mai aproape de doza letală induce exprimarea clinică în 30 minute post ingestie, iar dozele mai mici pot prelungi timpul de manifestare clinică până la 4-6 ore.

1. Semnele nervoase (în special la câine): agitaţie, ataxie, incoordonare în mers, convulsii, fasciculaţii musculare şi scăderea reflexelor, paralizie, depresie nervoasă şi comă.
2. Semnele digestive: vomă şi vomituriţie, ulcere bucale, hipersalivaţie, colică şi durere abdominală, anorexie
3. Semnele cardio-respiratorii: tahicardie, hipertensiune, tahipneea, cianoză.
4. Semnele renale la început sunt reprezentate de poliurie apoi oligurie şi chiar anurie în insuficienţa renală acută. Rinichii sunt adesea măriţi în volum şi dureroşi la palpare (în special la pisici). Câinii prezintă izostenurie (densitatea specifică a urinei este de 1,008-1,012) după 3 ore de la ingerarea etilenglicolului. După instalarea leziunilor renale apare sindromul uremic şi tratamentul este ineficient. Mai poate apare deshidratarea şi hipotermia cu puţin timp înainte de moarte.
5. Semne oculare: nistagmus, strabism, mioză şi uveită anterioară.

După apariţia semnelor precoce animalele intoxicate pot prezenta o perioadă de scurtă refacere după care semnele clinice revin cu o intensitate mai mare şi sunt mult mai grave, foarte rapid instalându-se coma şi moartea.

Tratament antidotic specific

Stabilirea diagnosticului precoce şi administrarea antidotului specific în primele 6 ore după ingerarea soluţiilor pe bază de etilenglicol poate salva animalul cu revenirea completă a acestuia. Odată cu avansarea semnelor clinice, în special a celor renale, tratamentul este de obicei ineficient.

1. Etanolul (mai ales pentru pisică), ca substrat competitiv cu o afinitate mai mare pentru alcool-dehidrogenază decât etilenglicolul. Soluţie de etanol 20%, administrare iv lentă, în doză de 8,8 ml/kg cu repetare la 6 ore timp de 2-3 zile.
2. Prevenirea metabolizării etilenglicolului se realizează eficient şi prin administrarea de 1,3 ml etanol soluţie 30%/kg, per os, urmată apoi de o administrare intravenoasă constantă, în perfuzie, a unei doze de 0,42ml/kg/oră, timp de 48 de ore.
3. Depresia sistemului nervos central, produsă de concentraţiile serice crescute de etanol, impune terapia intravenoasă cu lichide timp de cel puţin 48 de ore.
4. 4-Metilpyrazolul (Fomepizolul, antidotul preferat pentru câine), ca inhibitor al alcool-dehidrogenazei, şi cu mai puţine efecte secundare decât administrarea de alcool pur pacienţilor. Prognosticul intoxicaţiei devine favorabil la câinii trataţi cu Fomepizol în primele 5 ore după ingerarea etilenglicolului.
5. Doza iniţială de fomepizol se recomandă a fi de 20 mg/kg greutate corporală, i.v., urmată, apoi, de 15 mg/kg, i.v., la 12 şi 24 de ore, iar la 36 de ore de 5 mg/kg, i.v., concomitent cu realizarea dializei peritoneale.

Măsuri generale de decontaminare

1. Provocarea vomei, spălături gastrice şi administrarea de purgative

Tratament simptomatic

1. Administrarea unor emetice pentru a reduce absorbţia gastro-intestinală a etilenglicolului: apă oxigenată diluată (3%) 5-15ml; sirop de ipeca l-2ml (70-140mg/kg greutate corporală) imediat după ingestie prin sonda gastrică sau administrarea de cărbune activat în primele 4 ore în doză de 5 g/kg.
2. Pentru prevenirea sau atenuarea convulsiilor se poate administra borogluconat de calciu în soluţie 10% în doze de 0,25mg/kg/zi intravenos în trei doze.
3. Prevenirea sau combaterea edemului pulmonar se poate realiza prin utilizarea corticosteroizilor (Prednisolon 2,5%, im, 2-20 mg) şi Miofilin
4. Tratamentul antidotic se asociază cu administrarea intravenoasă de lichide pentru corectarea tulburărilor hidroelectrolitice şi acidobazice, precum şi pentru accentuarea diurezei
5. Crectarea acidozei prin administrarea de soluţii de bicarbonat, i.v., lent.
6. Pe timpul perioadei refacerii tubilor renali (care poate dura câteva luni până la un an), este necesară terapia de susţinere a funcţiilor vitale ale pacientului şi dializa peritoneală sau pleurală.
7. Se interzice medicaţia stimulantă a sistemului nervos iar raţia trebuie să fie bogată în glucide şi cu conţinut minim de proteine, sodiu şi potasiu