BluePink BluePink
XHost 		Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Intoxicaţia cu Stricnină

SPECIILE CELE MAI AFECTATE Canide, Feline
PROGNOSTIC Rezervat, devine favorabil dacă tratamentul este prompt si menţinut 24-48h.
ETIOLOGIE Stricnina este un alcaloid indolic similar brucinei, extras din arborele Strychnos nux vomica, în Asia de sud şi nordul Australiei. Este o substanţă relativ stabilă, persistă în hrană sau în mediu şi are un gust amar, chiar şi în soluţii diluate.
Stricnina este folosită ca raticid, analeptic cardiovascular, tonic şi ruminativ şi este comercializată ca sulfat (de obicei), azotat, fosfat şi clorhidrat de stricnină.
Produsele pe bază de stricnină se găsesc sub formă de seminţe tratate (de alune, grâu), tablete, pulbere sau tinctură. Grăunţele sunt vopsite în verde, roz sau galben pentru a anunţa toxicitatea lor şi pentru a nu fi atractive pentru păsări.

Intoxicaţiile cu stricnină la animale se produc în următoarele situaţii:
  1. în urma depăşirii dozelor terapeutice
  2. datorită consumului accidental al momelilor
  3. intoxicaţie secundară prin consumul cadavrelor animalelor stricnizate ori al conţinutului stomacal vomitat
  4. otravire intenţionată a animalelor de companie

PATOGENEZA >Absorbţia se face rapid, prin mucoasa digestivă şi respiratorie superioară. În organism, stricnina este metabolizată până la stricnin-N-oxid de către oxidazele microzomale. Eliminarea se face lent (proprietăţi de cumulare), mai ales prin urină (20%).
După modul de acţiune, stricnina este considerată toxic tetanizant, excitant puternic ai centrilor nervoşi bulbomedulari şi ai centrilor motori autonomi ai cordului, la care se adaugă creşterea activităţii reflexe.
Principalul loc de acţiune este la nivelul interneuronilor inhibitori recurenţi (celulele Renshaw) de pe traiectul arcurilor reflexe spinale şi medulare.
Stimularea muşchilor extensori este urmată de rigiditatea acestor grupuri de muşchi şi de contracţii tonice. De asemenea, hipertonicitatea muşchilor respiratorii conduce la asfixie şi moarte.
Toxicitatea acută este singura cu semnificaţie clinică. Dozele letale pe cale orală, exprimate în mg/kg corp, sunt de 0,5 la bovine şi ovine, 0,1-1 la porcine, 5,0 la păsări, 0,75 la câine, 2 la pisică şi 3 la şobolan. Doza letală injectabilă este de 5-10 ori mai mică. Păsările sunt relativ rezistente.
MANIFESTĂRI CLINICE

Intoxicaţia evoluează supraacut, rar acut.

Semne iniţiale:

  1. Hiperestezia manifestată la acţiunea stimulilor externi.
  2. Hiperexcitabilitate extremă ca răspuns la zgomote sau lumini puternice.
  3. Frică, nelinişte, spaimă, nervozitate şi tetania musculaturii cervicale şi faciale.
  4. Debutul după 15 min până la 2h de la ingestia unei doze letale acut, brutal al convulsiilor tonice sau tetaniforme se realizează. În cazul unui stomac plin, apariţia semnelor clinice este întarziată.
  5. Vomitarea este rară

Semne ulterioare:

  1. Contracţii tetanice spontane şi aproape permanente cu rigiditate avansată asemuită cu imaginea unui “cal de lemn”.
  2. Creşte temperatura corporală
  3. Spre finalul evoluţiei, animalele îşi pierd echilibrul şi cad, rămânând în decubit lateral cu membrele în extensie, gâtul arcuit în opistotonus, urechile rigide şi dinţii evidenţiaţi în urma retragerii comisurii buzelor (“râs sardonic”).
  4. Din cauza contracturii puternice a diafragmei şi muşchilor inter-costali şi abdominali, mişcările respiratorii devin superficiale, moartea survenind prin asfixie în cursul unei crize, la 1-6 ore de la apariţia semnelor.
  5. Animalele intoxicate sunt conştiente până în momentul morţii


TABLOUL LEZIONAL Rigiditatea cadaverică puternică, dar de scurtă durată, hemoragii sub formă de peteşii şi echimoze la nivelul pancreasului şi timusului, sângele venos este negru şi fluid, iar cordul şi pulmonul prezintă semne de asfixie.
TRATAMENT

Măsuri generale de decontaminare

  1. Câinii trebuie sedaţi si relaxaţi inainte de a iniţia terapia de detoxifiere.
  2. Se provoacă voma
  3. Se administrează carbune medicinal (2 g/kg) si purgative saline.
  4. Tratament cu diuretice pentru a forta eliminarea stricninei. Dacă animalul nu prezintă acidoză (datorita asfixiei) se poate acidifia urina cu clorura de amoniu pentru a ioniza alcaloidul.

Tratament antidotic specific

Antidotul specific îl reprezintă pălaturile stomacale cu soluţie de permanganat de potasiu l-2%o pentru a oxida stricnina şi cu acid tanic sau cafea concentrată pentru a o precipita.
De asemenea, se va recurge la administrarea de substanţe deprimante ale sistemului nervos central, ca antidoturi farmacodianmice.

  1. Eter sau cloroform pentru efect imediat
  2. Fenobarbital sau Pentobarbital sol 10% im 10-20 mg/kg
  3. Diazepam sol 5%o iv sau im 1-1,5 mg/kg
  4. Glicerol gaiacolat 110 mg/kg
  5. Metocarbamol 150 mg/kg initial urmat de 90 mg/kg cat timp e nevoie.
  6. Sedarea şi relaxarea musculară trebuie menţinută 12-48 de ore

Tratament general de susţinere

  1. Se va stimula diureza prin administrarea de glucoză iv
  2. Respiraţie artificială în cazul animalelor cianotice.
  3. Animalele vor fi menţinute în repaus complet, în încăperi liniştite, cu lumină obscură, până la restabilirea deplină.


OBSERVAŢII