Intoxicaţia supraacută este rar întâlintă în medicina veterinară, şi se produce la inhalarea acidului cianhidric sau la ingerarea cantităţilor de ordinul gramelor de cianura de potasiu sau sodiu. Are loc o inhibare a centrilor bulbari manifestată prin convulsii epileptiforme şi contractură tonică generalizată, cu apnee, cianoză, midriază, edem pulmonar acut si moarte.

Intoxicaţia acută. Animalele se opresc brusc din păşunat, devin foarte atente şi privesc în jur cu teamă. În scurt timp - câteva minute - apar tremurături generalizate (mult accentuate la musculatura trenului posterior), convulsii tonice şi clonice, urmate de pareze, fapt ce explică nesiguranţa în mers, tulburări de echilibru şi preferinţa de a sta culcat, gemând şi horcăind. De obicei animalele cad şi cu toate eforturile depuse nu se mai pot ridica, executând doar mişcări de pedalare.
Respiraţia devine amplă şi frecventă, apoi survine apneea. În câteva minute se instalează un colaps cardio-vascular ireversibil când evoluţia nu se rezumă la câteva minute, se mai constată midriază, ochii devin puternic congestionaţi (chiar şi unele picături de sânge), anusul şi vulva prolabate şi uneori cu strii de sânge, salivaţie abundentă, emisie de fecale şi de urină, precum şi mirosul de migdale amare al aerului expirat.

Moartea poate interveni în 15 - 30 minute de evoluţie, prin asfixie celulară şi inhibarea centrilor vitali bulbari, încetând activitatea respiratorie şi cea cardiacă. În caz de remitere, după o stare semicomatoasă, animalul revine treptat în 2 - 3 ore, preocupându-1 în continuare păşunatul.

Tratament antidotic specific

Tratamentul este de multe ori tardiv, datorită evoluţiei rapide.

1. albastru de metilen 2%, iv, 5-150 ml la animale mari, 0,01-0,05 g la animalele mici
2. nitrit de sodiu, iv, 25 mg/kg, soluţie 1%
3. hiposulfit de sodiu, în soluţie de 10-20% câte 5-10 g la rumegătoarele mari
4. se poate folosi alternativ şi un amestec de azotit de sodiu 20% 1 ml şi tiosulfat de sodiu 20%, 3ml în doză de 4 ml la 45 de kg
5. oxigenul este considerat un antagonist fiziologic al cianurilor, la presiune hiperbarică având un efect de protecţie moderat şi acţionând ca agent eficient de potenţare a acţiunii antidoturilor.

Măsuri generale de decontaminare

Se va stopa contactul animalului cu toxicul (scoaterea imediată a animalelor de pe păşune, scoaterea furajelor din ieslea animalelor, spălarea tegumentelor la locul de contact etc).

1. se interzice consumul de apă
2. se vor administra imediat emulsii grase din uleiuri comestibile, lapte, mucilagii etc, în cantitate de 1 - 5 litri la rumegătoarele mari şi de 0,5 litri la animalele de talie mijlocie, pentru formarea pansamentului gastrointestinal şi blocarea moleculei nitrilglicozidului pentru enzimă
3. cărbune medicinal activat, în suspensie fină
4. soluţie de permanganat de potasiu pe cale orală.

Tratament simptomatic

1. Glucoza se poate folosi în furajare, preventiv, introducându-se în raţia furajeră, pentru atenuarea toxicităţii furajului cianogen.
2. Vitamina B12 (hidroxicobalamină, im, 50-100 mg/zi, în funcţie de talia animalului)
3. Analeptice cardiace (cofeină 25%, sc, 1-2 ml la animalele mici şi 5-10 ml la rumegătoarele mari)
4. După restabilire, animalele se ţin în repaus complet, afară sau în adăposturi bine aerisite şi se vor hrăni cu furaje uscate.
5. Adăparea se suprimă pentru câteva ore.