Răspunsul organismului la această grupă de substanţe toxice este foarte variat fiind dependent de specie, rasă (bovinele din rasa Charolais fiind foarte sensibile), vârstă (tineretul fiind cel mai afectat) şi nu în ultimul rând de particularităţile individuale (greutate sau stress). De asemenea, factori determinanţi sunt toxicul în sine (de la substanţa activă, doză, până la forma de prezentare) şi mediul ambiant.
Semnele clinice se datorează acumulării în exces a acetilcolinei şi stimulării excesive a sistemului nervos parasimpatic, producându-se efecte  muscarinice, nicotinice şi efecte asupra receptorilor din sistemul nervos central.

Efectele muscarinice sunt cele mai prompte, apărând la câteva ore de la ingerarea toxicului.

1. Creşterea nivelului tuturor secreţiilor – epiforă, jetaj, hipersalivaţie, transpiraţie, diaree, hipersecreţie bronhială şi bronhospasm (cu dispnee şi tuse), vomă (la speciile care vomită)
2. Incontinenţă urinară datorată relaxării sfinterelor
3. Mioză (uneori foarte severă), tahicardie

Efecte nicotinice

1. Hiperexcitabilitate cu spasme musculare locale (la nivelul feţei) ce evoluează spre contracţii generalizate (inclusiv diafragmul)
2. Tetanie generalizată, cu mers rigid
3. Depresie, slăbiciune, pareze şi paralizie datorate epuizării musculare

Efecte neurologice centrale de depresie corticală (mai rar excitaţie) cu afectarea constantă a centrilor nervoşi respiratori şi vasomotori.

Ocazional se poate întâlni o formă supra-acută, cu semne exclusiv respiratorii şi moarte rapidă datorită asfixiei.
Toxicitatea întârziată apare după câteva săptămâni, nu este asociată cu moartea dar produce severe disfuncţionalităţi motorii şi senzoriale, cu recuperare incertă.

Tratament antidotic specific

1. Tratamentul medicamentos este eficace doar când se instituie la cel mult 15-30 minute de la apariţia primelor semne de intoxicaţie.
2. Atropina, ca antagonist al acetilcolinei, pentru combaterea efectelor muscarinice în doze de 0,5-1 mg/kg 25% iv cu repetări, până la apariţia semnelor de atropinizare (mucoasă bucală uscată, midriază)
3. Novocaina, ca ganglionoplegic, pentru combaterea efectelor secundare nicotinice, în doze de  1 ctg / 10 kg greutate vie.
4. Pralidoxima (2-PAM), ca reactivator al colinesterazei, în doze de 20 mg/kg iv. Alţi eliberatori ai colinesterazei sunt şi preparatele Diproxim, Toxogonin, INAF, CFOP. În stările comatoase, aceste substanţe se injectează intralingual.

Măsuri generale de decontaminare

Medicaţia antidotică specifică se asociază obligatoriu cu tratament general de decontaminare.

1. Pielea se spală cu soluţii de bicarbonat de sodiu (dacă toxicul a fost absorbit pe această cale).
2. Dacă pătrunderea toxicului în organism s-a făcut pe cale digestivă, se administrează vomitive şi purgative saline (purgativele uleioase sau parafina sunt interzise).

Tratament simptomatic

Când este prezentă paralizia musculaturii respiratorii, moartea nu mai poate fi evitată, iar prin prisma faptului că intoxicaţiile cu organofosforice au în general o evoluţie acută şi supra-acută, prevenirea acestora trebuie pusă pe primul plan.

1. Stimulente cardiorespiratorii (Pentetrazol), oxigenoterapie şi  transfuzii dacă este posibil
2. Suprimarea hipersalivaţiei cu preparate precum Antispasmin şi deblocarea căilor respiratorii prin intubare şi folosirea aerosolilor antispumă (traheotomie în cazurile grave)
3. Combaterea hiperkaliemiei cu administrarea de hidrocortizon iv şi perfuzie de lactat de sodiu.
4. Sedative, tranchilizante şi barbiturice: Trimetadion 20%, 20 mg/kg, cu repetare la 15 minute, Prozerina sau Unitolul, sc, 1 ml/kg de 3-4 ori pe zi. Sunt contraindicate Morfina şi Dolantinul.
5. Tratament antitoxic general cu glucoză şi clorură sau gluconat de calciu
6. Combaterea hipotoniei musculare cu vitamina B1 şi B6
7. Antibioterapie preventivă şi rehidratare
8. Se recomandă izolarea cazurilor într-o boxă sau încăpere liniştită